Nicolae Carandino – 1977.09.07 – Bran

Corespondenta primita, Nicolae Carandino

Date ianuarie 29, 2014

Bran 7 Septembrie 1977

 

Dragă Leon!

Sînt foarte curioase şi foarte inexplicabile corespondenţele de gând care preced comunicările concrete; azi toată dimineaţa mă întrebam unde să-ţi scriu la Focşani sau la Bucureşti! Iată că telefonul tău m-a lămurit! Eram din cauza asta buimac la receptor.

Şi acum să trecem la fapte!

Sînt aici de Luni 29, adică de zece zile. Mă simt ca de obicei excelent în localitate şi în casa Stanciu. Vre-o şase zile am avut şi societate – pe Dem Popovici colegul meu de liceu şi pe nevastă-sa Ioana (I-ai cunoscut pe amîndoi la Spital!) Acum am rămas singur, şi sper să scriu cu mai mult spor. Deocamdată traduc  “Jurnalul de ocupaţie” al Ioanei Tsatsos; am ajuns la jumătate. Nu am şanse mari de tipărire – dar nu m-am putut opri! Măcar să-l citiţi voi, prietenii mei!

De mîine încep “Jurnalul meu de călătorie”. Îl voi  da la “Viaţa Românească”. Sînt foarte supărat de tratamentul la care am fost supus la “România literară”; un şef de stat nu se cuvine să fie lăsat să aştepte. Şi mă mir că Ivaşcu nu ştie acest lucru. În fine…după toate astea mi se intervine în text…luîndu-se apărarea grecului! După ce invoc dubla mea ereditate care era un scut suficient scriam.  “De ce cînd au făcut cele mai mari şi mai dese jertfe ca să poată păstra  pe cea dintîi s-au grăbit din prima clipă să sacrifice ideea de Adevăr ideei partizane?” (Părţile subliniate au fost înlocuite cu o întrebare stupidă care bine înţeles nu-mi aparţine şi care anulează răspunsul lui Tsatsos care devine absurd!: Eu nu am scris: În ce modalităţi se exprimă Adevărul? Cum a apărut!…

În altă ordine de idei sînt în plină refacere. Beau două kilograme de lapte (de la vacă!) pe zi şi mănînc tot ce-mi apare – comestibil – în faţa ochilor. Cu carnea o duc ceva mai prost fiind mai rară şi de calitate cam proastă. În fine “tout compte fait” mai cu ouă, mai cu brînză, mai cu fructe – o scot mulţumitor la capăt. Aşa încît…cînd sosesc în Bucureşti să puneţi la adăpost pisicile.

Voi veni pe ziua de 16 şi voi pleca Duminică 18 ca să-mi ridic pensia. Sper să vin şi să plec în maşină. Dacă nu se oferă Crăciunescu am, în buzunar, soluţia Liviu Gheorghiu (inginerul de [cuvinte indescifrabile]).

Ai grije să ne putem întîlni în cele două zile cîte voi sta pe  Hristo Botev. Scrie-mi dacă s-a deschis Casa Scriitorilor şi dacă întîmplător îl vezi  pe Jebeleanu dă-i salutări din partea mea…Lui Paul Lăzărescu i-am trimis o carte poştală ilustrată de la sosire…

M-ai întrebat de surorile mele. Ebe este bine mersi şi încurcată cu încasarea pensiei ei personale. Valerie umblă cu Crăciunescu pe la spitale cu analizele. El vrea să plece în străinătate – ceea ce nu cred că ar fi pentru starea lui de sănătate recomandabil.

Ce mai fac ai tăi?  Multe sărutări de mîini soţiei tale şi celor de la Focşani de asemeni.

Eu am scris la toată lumea – dar am făcut greşeala de a mă lăsa sedus de o “soră” care mi-a propus să-mi francheze şi să-mi puie la cutie scrisorile. Cele din ţară nu cred că au tentat-o. În schimb cele din streinătate nici pînă azi nu mi-au fost confirmate. Aşa păţeşte omul cînd e delicat şi prost!

Printre cunoscuţii pe care i-am văzut pe aici îţi mai citez pe Dan Tărchilă care a venit de la Borşa să mă vadă, pe Maria Banuş cu bărbatu-său şi pe…Corneliu Coposu  “en partie fine” adică alături de o misterioasă şi semi veştedă cucoană.  Încolo umblu puţin şi ascult mult muzică grecească la magnetofon.  M-am obişnuit să-mi zbîrnîie la ureche!

Tu ce mai faci? Te plîngi de complicaţii tocmai acum cînd ar trebui să fii, cel puţin pentru o bucată de vreme, la adăpost. Ce se mai petrece prin Bucureşti, pe la cafenea, pe la edituri? După cum ai observat Marin Preda nu s-a grăbit      să-mi tipărească “memoriile” în lipsă. Cred că singura soluţie este să fiu cu el ceva mai…obiectiv.

Dar asta e o problemă de Octombrie!

Cu mult drag,

[Semnătură indescifrabilă]

Leave a Reply