Cella Delavrancea – 1977.10.16

Cella Delavrancea, Corespondenta primita

Date ianuarie 29, 2014

Duminică 16 oct. 1977

Dragi prieteni, încă o toamnă, încă un dans de frunze aurii care şoptesc între ele când le calci, şi încă gestul de prietenie încălzind amintirea şi dorul de-a vă purta nu numai în gând, dar şi în văz, pentru că simţirile sunt multe în fiinţa omenească şi pretind şi hrană concretă … dumneavoastră aveţi derivativul trimeterei de mere, dar noi, prin ce fel putem să vă răspundem? Recadem tot în vibraţiile sentimentului, învăluitoare dar invizibile – şi ne agăţăm de nădejdea de-a coborî într-o zi dintr-un tren, oprit la Focşani, ca să vă facem o vizită şi a cunoaşte pe şefa familiei, Doamna Varte.

Noi aici, am reînceput scrisul, prietena mea Lizeta Balamaci în odaia ei, eu   într-a mea. Când trebuie să exteriorizezi o impresie este greu şi în viu grai, darmite în scris, unde cuvântul trebuie să reprezinte exact ce ai vrut  să comunici. Uneori te trădează şi te duce pe căi greşite … fratele scriitor, cântăreţ cu multe strune în instrumentul scriitoricesc, o fi suspinat deseori când venea la masă, după ore aplecat pe file albe! Ne-am bucurat să aflăm că nu v-a zgâriat tare cutremurul. Şi casa mea a rămas în picioare şi am fost ocrotită de Dumnezeu pentru că toate lucrurile au sărit din locul lor, argintărie, sfeşnice grele de alamă, chiar statuia grecească  – (bine înţeles  să tolănea ca o pisică, pe covor, după ce găurise la 2 metri distanţă parketul) dar era bine mersi cu marmura ei de 2400 ani! Dar tot ce a fost porţelan nu s-a clintit, în acea lipsă de logică a marilor catastrofe. Am beneficiat de bunătatea Divină şi mulţumesc în fiecare seară lui Dumnezeu pentru grija Lui. Noi am fost la Paris în Iunie. Patru săptămâni invitate de două prietene, una a plătit hotelul, cealaltă mâncarea. Bucuria exaltantă, însă, mi-a lipsit. Sufletul îmi era prea înlăcrămat, îngreunat de morţi iubiţi în viată. Surâsul, pe toate figurile întâlnite, mă stânjeneau, plecasem obosită de o bronşită care mă ţinea la pat cu câteva zile înainte de seism… şi a continuat din cauza frigului, încât până şi emoţia revederei monumentelor preferate, a fost umbrită. M-am bucurat când m-am întors acasă unde n-aveam nevoie să mă „desfăşor” cum îmi spune Lizetta. Văd că hârtia  pune stavilă acestui taifas. Vă mulţumesc cu căldură de căldura prieteniei voastre şi ne bucurăm de mere, primite chiar când proectam, alaltăieri, să facem o cură de mere.

La toţi urăm sănătate şi voie bună.

Cella

 

Rog pe Doamna Varte să aducă aminte fratelui scriitor că vreau să-mi înapoieze volumul  „Delavrancea – scrisori”, împrumut pentru o lună,…au trecut doi ani! Am nevoie de el.

 

Leave a Reply