Cella Delavrancea -1975.01.28

Cella Delavrancea, Corespondenta primita

Date ianuarie 29, 2014

28 ian. 1975   Bucureşti

Câte mere, câte mere, tot atâtea gânduri care s-ar vrea exprimate de viu grai în cuvinte de mulţumiri şi prietenie, dar şi de ceva aducând aminte de marea plăcere ce ne-o faceţi.

Va veni şi asta, în primăvară când vom veni cu Getta să vă facem o vizită.  Citesc acum scrisorile lui Plinius, nepotul geologului care a fost înghiţit de Vesuviu, vrând să cerceteze prea din aproape erupţia fioroasă.  Acest volum, tradus în franţuzeşte, este o capodoperă literară care întrece în spirit, graţie, adâncime, descripţii, sinteză filozofică, toate scrisorile celebre ale marilor scriitori francezi romantici. El trăieşte în timpul lui Traian care-l preţuieşte mult.

Vă copiez două aforisme dintr-o scrisoare :  “ Il est honteux de se laisser vainere en amitiè”  (adică trebuie să mulţumeşti celui care ţi-a dăruit, cu aceleaşi daruri.).

“ Jamais la modération n’est plus lonable que quand la colère est plus juste”

“ La timidité a, dans l’homme de lettres, je ne sais quelle grâca que n’a pas la confiance.”

Descripţia palatului său în Toscana, de-o mare bogăţie şi frumuseţe te poartă în vis.

Acum mă întorc la merele noastre şi vă mulţumim încă odată călduros.    Această prietenie ne aduce rază de soare în suflet.

 

                                                                            Cella Delavrancea şi

                                                                                           Lizetta Balamaci

Leave a Reply