Andrei Bordeianu -1980.10.06

Andrei Bordeianu, Corespondenta primita

Date ianuarie 29, 2014

06.10.1980

Dragă Leone,

 

         Nu-ţi fac reproşuri, vreau doar să-ţi amintesc şi să mă … mir … . Am primit dela tine în ultimele patru luni, trei rînduri pe cartea lui G.B. (pentru care îţi mulţumesc din toată inima) şi alte cîteva rînduri prin cei doi tineri. Aflu prin diverse personae că mă mai iubeşti – lucru de care nu sunt aşa de sigur – că nu m’ai uitat, – asta nu se vede – şi că scrisul epistolelor – nu face parte din genurile agreate de tine. Eu îmi zic “bine, aşa poate să fie, dar dece înainte de iunie a.c. primeam măcar o epistolă la 2 – 2½ luni. Este oare o simplă întîmplare? Să fie oare numai “lenea ta”? Eu nu aştept dezminţirea, care acum nu ar mai avea nici-o valoare, aştept o scrisoare.

Aflu de ici de colo că-mi vezi “familionul”, ba chiar vorbiţi de mine, dar asta nu înlocuieşte “epistola”. Te-am supărat cu ceva? (La asta aş dori o confirmare sau o dezminţire).

Sau te-ai trezit sub un umbrar… şi te-ai supărat, pentrucă nu-mi închipui că “demonul lui Lermontov” mai te impresionează. M’ar amărî însă să ştiu că sunt “pietricica din pantof” care jenîndu-te o arunci cu dispreţ.

Şi uite aşa din vers în vers, poate să-mi răspunzi.

I-am dat lui Mircea să citească colecţia ta de articole. I-au plăcut. Aş vrea un exemplar din – Simple note – pentru el. Mă ocup eu să-l expediez la Chicago. Cînd a plecat de aici era suferind, nervos şi nemulţumit.  Dealtfel toţi suntem aşa. Avem probleme, şi încă mari.

Trăiesc, sau mai bine zis retrăiesc epoca murdară a “băieţilor” din 40-41. Mi-e silă şi “mă poart-un gînd spre locuinţele lacustre …”

Multă bucurie ne-a adus tanti Miţi. Bucurie cu bucate moloveneşti şi vin franţuzesc ”Pas mal” – Şi noi vorbim despre tine …

Paulică, marele nostru prieten, îmi dă ştiri, regulat, cu scrisul lui impecabil, cu frazele lui pure, cu obiectivitatea lui de neegalat.

E ca o pîine caldă, dar parcă aş ciuguli puţin şi din fărămiturile tale. Ce părere ai?

Sextil Pușcariu, est de [cuvânt indescifrabil]. Găsesc, că singurul lucru valabil de făcut aici este să trăieşti din propriile amintiri şi din cele ale altora. Cam aşa fac … dar constat că mă acresc.

Te rog să-i transmiţi lui Sanda şi Valerică mulţumirile mele ptr. ilustrata din Grecia, iar lui Valerică pentru studiul-introducere la cartea lui G.B. care m’a interesat şi mi-a plăcut nespus. Ar fi grozav dacă s’ar putea să mai am două exemplare. Am oameni care sunt interesaţi, mai ales după cetirea studiului, şi pentru curajul publicării. Te-aş ruga să baţi mai puţin drumul spre Str. Căminului şi să-ţi oboseşti în schimb peniţa pe o foaie de hîrtie ptr. mine – „matière à réflexire”. Că te iubesc o ştii, că mi-e dor de tine ştii că te sărut şi te îmbrăţişez o afli.

                                                                               [Semnătură indescifrabilă]

 

Leave a Reply